Despre mine

Prin meandrele timpului…

Se întâmplă ca persoane care nu mă cunosc bine să îmi spună că sunt “naivă” sau “copil”. Pledez nevinovată. Recunosc cu mâna pe inimă că de multe ori mă fac că nu înţeleg ce se întâmplă şi cer lămuriri suplimentare, până în pânzele albe. Alteori adopt atitudinea persoanei care nu vede şi nu simte ce se întâmplă în jur, doar pentru a nu fi afectată. În forul meu interior însă sunt conştientă că anumite situaţii necesită seriozitate maximă şi decizii/acţiuni pe măsură. Când e nevoie, mă conformez.

Îmi amintesc un articol publicat de Tudor Octavian şi pe care l-am citit, cu sufletul la gură şi cu zâmbetul pe buze, pe varianta on-line a Jurnalului. Cred că îl aplic deja de ceva timp, conştient sau inconştient… voit sau nu, am preluat unele părţi din articol, altele le-am adaptat, iar altele le-am şters cu totul… însă ideea principală a rămas: PE UNII ar trebui să-i previn: vorbiţi mai tare, că-s niţel surdă. Dar s-ar simţi ofensaţi. Cum să fii surd doar cu ei şi cu alţii nu? Adevărul e că nu-s surdă tot timpul. Sau că discreta mea surzenie nu e la fel cu toată lumea şi în toate împrejurările. Drept pentru care reformulez prevenirea: oricât de tare aţi vorbi, tot nu vă aud. E posibil să nici nu fie vorba despre surzenie, ci despre o redistribuire a afinităţilor. Eu să mă fac că vreau să ascult ce mi se spune, dar urechile mele să decidă că nu mai vor. Gata, să spună urechile mele, te-am slujit fără să-ţi facem figuri atâta amar de vreme, însă prea ai abuzat, prea i-ai ascultat politicos pe toţi nerozii. A sosit timpul să auzim numai ce ne place. O fi democraţie în România, totuşi nu-i cuviincios să asculţi cu aceeaşi încordare a simţului şi muzica lui Mozart, şi pălăvrăgeala atotştiutorilor.

Când eram mai mică, mă miram de numărul celor care vorbesc singuri. Aşa e în capitalism, mi s-a spus mai târziu, când înţelegeam mai bine ce se întâmplă, fără să mi se explice şi de ce e aşa. Aşa trebuie să fie, mă gândesc acum. Poate că înainte nu-i observasem pe cei care vorbeau singuri şi azi îi observ. Poate că-i observ pentru că şi eu am început să vorbesc singură. Poate c-ar trebui să mă mire răspunsurile din ziare sau de la televizor pe această temă: Uneori? – a întrebat cu mare subînţeles un ziarist –, nu uneori, ci tot mai des.

Îmi plac dulciurile şi plimbările prin pădure. Încerc să îmi asigur viitorul prin investiţii în mine. Îmi plac cărţile. Mă impresionează suferinţa şi încerc să ajut atunci când pot. Nu suport oamenii răutăcioşi, îngâmfaţi, egoişti şi atotştiutori. Mă enervează aglomeraţia din pieţe şi bazare, prostia severă, mitocănia şi misoginismul. Folosesc “te rog” şi “mulţumesc”. Nu cer niciodată celor din jur chestii pe care eu nu le-aş face pentru ei, dar fac lucruri pe care ştiu că nu mi le-ar întoarce.

Mă ghidez în viaţă după unele principii simple… atât de frumos exprimate de Maica Tereza: „Omul este iraţional, egoist. Nu are importanţă, iubeşte-l! Dacă faci bine, vor spune că ai interese ascunse. Nu-i asculta! Du binele la bun sfârşit! Binele pe care îl faci va fi mâine uitat. Nu are importanţă, împlineşte-l! Onestitatea şi sinceritatea te fac vulnerabil. Mergi mai departe, fii deschis şi cinstit! Ceea ce ai construit ani în şir poate fi distrus într-o clipă. Nu te opri, zideşte mai departe! Dacă-i ajuţi pe oameni, se vor ridica împotriva ta. Nu băga în seamă, ajută-i!”

Acestea fiind zise, sunt Patricia Lidia, îmi pare bine să te cunosc!


8 comentarii on “Despre mine”

  1. liloo spune:

    ahoe, Patricia…
    îmi pare bine să te cunosc, cunoscîndu-mă…

    o noapte frumoasă și blîndă,
    liloo

  2. Elena Popescu spune:

    Superba compozitie! Multe felicitari! Vreau sa-ti transmit ca si pe mine ma caracterizeaza oarecum! Diferenta e ca eu am si un copil si un sot cu care trebuie sa ma conformez in rest identic si cred ca mai sunt multe persoane care se regasesc! Duminica placuta tuturor!Si o primavara cu multe bucurii….Cu drag Elena !!

  3. Lady Allia spune:

    Eşti mai mult decât te-ai descris „copilule” frumos. Eşti o persoană inteligentă, spontană, o femeie care ştie cu exactitate ce ăşi doreşte în viaţă şi luptă pentru ceea ce îşi doreşte.
    Eşti oarecum nonconformistă, dar în limitele bunului simţ. Nu eşti influenţabilă şi poate de aici şi restul calităţilor care te-au completat ca şi pe o persoană deosebită pe care oricine şi-ar dori să o aibă ca şi prietenă!

    De unde ştiu?
    Pentru că şi mie îmi place să investesc în mine 🙂 şi în oamenii frumoşi pe care îi întâlnesc la un moment dat în viaţă!

    Bine ai venit Patri în lumea bloggerilor!
    Te iubesc copilă frumoasă!

  4. valentina balaban spune:

    Scanteie sacra Greu incercata Scanteie pura Te-mpiedici de ura… Scanteie ce crezi Snobi deranjezi Ii eclipsezi Scanteie cristal,Vis ancestral, Vise blocate Hiene de moarte Scanteia scanteie Hiena-i atee…

  5. Clelia Ifrim spune:

    Draga Patricia

    Iti multumesc pentru ca ai postat haiku-ul meu .
    Iti doresc numai bine ,

    Clelia

  6. Cristi spune:

    Lasa……noi cei care ne numim „prietenii” tai stim mai bine ce si cum…..si in plus a fi copil nu cred ca e ceva gresit…..ba din contra….e chiar binevenit si indicat (de ce nu?) cateodata……

  7. Grozav Vasile spune:

    surzenia e modul de a privi profund în interior. Osho spune că doar cei ca tine ajjung să se ilumineze. Prin ceea ce exprimi ai modestia unui înțelept și frusețea unei grații.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s